Traficul pe Internet creşte în mod exponenţial, motiv pentru care cercetătorii încearcă să identifice metode prin care cablurile de fibră optică să poată cuprinde mai multă informaţie. Una dintre metodele folosite cu succes în ultimii 20 de ani a fost adăugarea mai multor „benzi de circulaţie”, folosind diferite culori (lungimi de undă) pentru diferite semnale. Însă pentru a compensa pentru faptul că au fost adăugate noi „benzi de circulaţie” a fost nevoie ca fiecare dintre acestea să fie îngustate. Aşadar, ca pe o autostradă reală, o îngustare prea mare a benzilor ar duce la amestecarea lor.
În ultimii ani, mai multe grupuri de cercetători au încercat să codeze informaţia în forma unor fascicule de lumină pentru a reduce aglomerarea, folosind o proprietate a luminii cunoscută sub numele de „moment cinetic orbital”. În prezent, datele de pe Internet sunt transmise cu ajutorul unor fascicule drepte de lumină, însă anumite filtre pot răsuci lumina astfel încât să se deplaseze în spirală.
Experimentele efectuate până acum folosind acest efect au arătat că fasciculele de lumină tind să se amestece atunci când este folosit acest efect la o distanţă de un metru.
Acum, însă, o echipă de cercetători de la Universitatea Boston din Massachusetts şi de la Universitatea Southern California din Los Angeles au descoperit o metodă prin care fasciculele de lumină pot rămâne separate pentru o distanţă record de 1,1 kilometri.
Cercetătorii au proiectat şi au construit un cablu din sticlă de 1,1 kilometri lungime, iar apoi au trimis de-a lungul său atât fascicule drepte, cât şi fascicule spiralate de lumină. Oamenii de ştiinţă au descoperit că lumina de la capătul cablului se potrivea cu cea lansată de la începutul său, astfel că fasciculele de lumină nu se intercalau. În interiorul cablului, indexul de refracţie varia, astfel că fasciculele în forme diferite călătoreau la viteze diferite. „Acest lucru mi-a permis să ţin fasciculele separate”, a comentat Siddharth Ramachandran, inginer şi totodată lider al echipei de cercetători de la Universitatea Boston.
Cercetătorii au demonstrat că prin acest cablu de 1,1 kilometri pot fi transmise cantităţi uriaşe de date, de până la 1,6 terabiţi pe secundă, adică echivalentul a 8 discuri Blu-Ray pe secundă.
sursa: descopera.ro
