Dispozitivele de detectie gaz pot avea diferite forme, marimi si specificatii tehnice, insa nu acestea si nici pretul nu sunt cele mai importante aspecte in alegerea unui detector, ci precizia de detectie a acestuia si calitatea.
In cele mai multe cazuri principalul factor cauzator de deces nu este deflagratia propriu-zisa ci patrunderea gazelor in organism in timpul acumularii gazelor.
Gazul in stare naturala este o hidrocarbura combustibila incolora si inodora (fara miros), foarte usor inflamabil, folosit drept combustibil ce prezinta pericol de incendiu si explozie datorita tendintei lui de acumulare sub forma de “pungi” in spatii insuficient ventilate.
Primele semne ce apar in organism, datorate unei scurgeri de gaz sunt:
– respiratie sacadata sau/si insuficienta respiratorie (tendinta de sufocare);
– iritare ochilor si/sau a pielii;
– stari de voma;
– puls slab, aproape imperceptibil;
– diminuare mentala, ameteli, stare convulsiva apoi coma.
Pentru a putea fi simtit mirosul in cazul scurgerilor de gaz, acesta vine insotit de un odorizant numit mercaptan; odata simtit acest miros este interzis:
– folosirea intrerupatoarelor de energie electrica;
– folosirea telefoanelor mobile;
– a se folosi orice alte scule sau dispozitive ce produc scantei.
In oricare din variantele de mai sus este obligatorie aerisirea spatiului cat si verificarea ulterioara a sistemului de detectie si avertizare (daca acesta este instalat si nu a functionat).
