Criptografia este stiinta scrierilor secrete. Ea sta la baza multor servicii si mecanisme de securitate folosite in internet, folosind metode matematice pentru transformarea datelor, in intentia de a ascunde continutul lor sau de a le proteja impotriva modificarii. Criptografia are o lunga istorie, confidentialitatea comunicarii fiind o cerinta a tuturor timpurilor. Daca ar trebui sa alegem un singur exemplu al criptografiei “clasice”, acesta ar fi cifrul lui Cezar, nu atat datorita celebritatii imparatului roman de care se leaga folosirea lui, ci pentru ca principiul sau de baza, al substitutiei, s-a mentinut nealterat aproape doua milenii.
Definiţia criptografiei pleacă de la etimologia cuvântului cripto care vine din grecescul kryptos, care înseamnă ascuns, obscur, secret, iar grafie de la graphia, adică scriere. O definiţie concisă a termenului este dată de Yaman Akdeniz, în articolul său “Cryptography and Encryption”: “Criptografia, definită ca <ştiinţa care se ocupă cu studiul scrierii secrete>, tratează mijloacele prin care comunicaţiile şi datele pot fi codificate pentru a preveni descoperirea lor prin interceptare, folosind coduri, cifruri şi alte metode, astfel încât numai anumite persoane să poată vizualiza mesajul iniţial”[VeI04].
Primele menţionări despre criptografie apar acum 4000 de ani în Egiptul antic.
În India, nu mult după ce scrisul a fost inventat, se pomeneşte de scriere secretă; dovada o găsim în Kama Sutra[1], unde scrisul secret este pe lista lucrurilor pe care trebuie să le ştie o femeie. Arabii, în al 7-lea secol î.e.n., au fost primii care au scris despre metode de criptanaliză. Istoricii au descoperit un text folosit în magie datat în jurul anului 855 î.e.n. Detalii interesante din istoria criptografiei le găsim în cartea lui David Kahn [Kah90].
De-a lungul istoriei criptografia a avut un rol fascinant atât în diplomaţie şi spionaj cât şi în lumea afacerilor. De la războiul galic până la războiul din golful Persic, de la afacerea Dreyfus până la maşina Enigma, criptografia a schimbat nu de puţine ori cursul istoriei. Încă de la începuturi, criptografia a răspuns cererii de a transmite informaţii secrete; multă vreme singura preocupare a fost de a crea metode de transformare a informaţiei de aşa natură încât ea să nu fie accesibilă unui potenţial intrus. O dată cu apariţia metodelor electronice de procesare a informaţiei rolul criptografiei a devenit mult mai variat. Această perioadă care începe în 1949 este cunoscută ca şi criptografie modernă.
